Prefață

La petreceri, oamenii nu mai rămân pierduți când le spun că eu scriu software gratuit. Ei ma întreabă "A, da, open-source—ca și Linux?" Eu dau din cap în semn de aprobare. "Da, exact! Cu asta mă ocup." E plăcut să nu mai lucrezi într-un domeniu complet necunoscut. În trecut, următoarea întrebare era destul de previzibilă: "Cum faci bani făcând asta?" Pentru a răspunde, aș fi rezumat economia din spatele mișcării open-source: că există organizații care sunt interesate de existența anumitor aplicații dar care nu au nevoie să vândă copii ale acestora ci doar să se asigure ca software-ul este disponibil și întreținut, ca o unealtă și nu ca un bun.

Cu toate acestea, în ultima vreme următoarea întrebarea nu a mai fost întotdeauna despre bani. Afacerile bazate pe open-source ^[1] nu mai reprezintă un asemenea mister și majoritatea non-programatorilor înțeleg—sau cel puțin nu sunt surprinși—că există oameni care sunt angajați în acest domeniu cu norma întreagă. În schimb, întrebarea pe care o aud din ce în ce mai des este"Cum funcționează asta?"

Nu aveam un răspuns satisfăcător pregătit și, cu cât încercam mai greu să formulez unul, cu atât realizam mai bine ce temă complicată este. Conducerea unui proiect de software gratuit nu este întocmai ca și conducerea unei afaceri (imaginați-vă să fiți nevoiți să negociați în mod constant cu un grup de voluntari pe care, în marea lor majoritate, nu i-ați întâlnit niciodată. Din diferite motive nu seamănă perfect cu conducerea unei organizații non-profit și nici cu un guvern. Are unele puncte similare tuturor acestora dar am ajuns încet la concluzia că software-ul gratuit este sui generis. Există multe lucruri cu care poate fi comparată dar niciunul cu care să fie egală. Până și presupunerea că proiectele de software gratuit pot fi conduse este dusă la extrem. Un proiect de software gratuit poate fi demarat, și poate fi influențat chiar puternic de către părțile interesate. Dar bunurile lui nu pot deveni ale unui singur proprietar și, atâta vreme cât există oameni undeva —oriunde—care să fie interesați de continuarea lui, nu poate fi terminat în mod unilateral. Toată lumea are putere infinită; toată lumea este lipsită de putere. Dinamica acestui fenomen e interesantă.

De aceea am vrut să scriu această carte. Proiectele de software gratuit au evoluat într-o cultură distinctă, un etos în care libertatea de a face aplicația să facă orice reprezintă canonul principal, și totuși rezultatul acestei libertăți nu este o împrăștiere a indivizilor în care fiecare să meargă în direcția lui proprie cu codul ci colaborarea entuziastă. Într-adevăr, competența în cooperare este una dintre cele mai valoroase abilități în software-ul gratuit. Conducerea unui astfel de proiect înseamnă angajarea într-o cooperare hipertrofiată unde nu numai abilitatea de a lucra cu ceilalții dar și abilitatea de a găsi noi modalități de a lucra împreună pot aduce beneficii tangibile aplicației. Această carte încearcă să descrie tehnicile prin care se poate realiza acest lucru. Nu este completă dar reprezintă cel puțin un început în acest sens.

Software-ul gratuit de calitate reprezintă el însuși un țel valoros și sper ca cititorii care caută în această carte modalități prin care să-l atingă să fie satisfăcuți de ce vor găsi. Dincolo de acest scop sper și să transmit o parte din pura plăcere pe care o ai când lucrezi cu o echipă motivată de dezvoltatori open-source și din minunata interacțiune directă cu utilizatorii pe care mișcarea open-source o încurajează. Participarea într-un proiect open-source de succes este distractivă și, în cele din urmă, asta face ca sistemul să meargă înainte.