Când conduci un proiect de software liber, nu trebuie să discuți probleme filosofice atât de dificile zilnic. Porgramatorii nu vor insista ca toată lumea care participă la proiect să fie de-acord cu modul în care văd ei lucrurile (cei care insistă descoperă repede că nu pot lucra la niciun proiect). Dar trebuie să fii conștient de diferența dintre „liber” și „cu surse deschise”, în special pentru a evita să spui lucruri care ar putea fi potrivnice unor participanți dar și pentru că înțelegerea motivațiilor dezvoltatorilor este cel mai bun mod—dacă nu chiar singurul mod—de a conduce un proiect.
Software-ul liber este o cultură proprie. Pentru a te integra cu succes în ea, trebuie să înțelegi de ce oamenii au ales să facă parte din ea în primul rând. Tehnicile coercitive nu vor funcționa. Dacă oamenii sunt nefericiți într-un proiect, vor trece imediat la altul. Software-ul liber e remarcabil chiar și între comunitățile de voluntari pentru ușurința de a investi. Majoritatea persoanelor implicate nu s-au întâlnit niciodată cu celelalte persoane față în față și pur și simplu donează bucăți din timpul lor atunci când au chef. Circuitele normale prin care oamenii se leagă unii de alții și creează grupuri statornice sunt reduse la un canal minuscul: cuvântul scris, transmis prin fire de curent electric. Din acest motiv, poate dura ceva vreme până se creează un grup strâns și dedicat. Invers, e foarte ușor pentru ca un proiect să piardă un potențial voluntar în primele cinci minute de făcut cunoștință. Dacă un proiect nu lasă o primă impresie bună, nou-veniții rareori îi dau o a doua șansă.
Caracterul efemer, sau potențiala efemeritate a relațiilor este, poate, cea mai dificilă problemă aflată în calea unui nou proiect. Ce îi va convinge pe toți acești oameni să stea împreună suficient de mult timp încât să producă un lucru util? Răspunsul la această întrebare este destul de complex încât să ocupe restul acestei cărți dar, dacă ar trebui să fie exprimat într-o singură propoziție, ea ar fi aceasta:
Oamenii trebuie să simtă că legătura lor cu un proiect și influența asupra acestuia este direct proporțională cu contribuția lor.
Niciun grup de dezvoltatori, sau de potențiali dezvoltatori, nu ar trebui să se simtă ignorat sau discriminat din motive non-tehnice. În mod clar, proiectele cu sponsorizare corporatistă și/sau dezvoltatori salariați trebuie să aibă foarte mare grijă în acest sens, după cum se discută în detaliu aici: Cap. 5, Money. Desigur, asta nu înseamnă că, dacă nu există finanțare corporatistă, nu există niciun motiv de îngrijorare. Banii reprezintă doar unul dintre mulții factori care pot afecta succesul unui proiect. Există și întrebări legate de limbajul care va fi folosit, de licență, procesele de dezvoltare, ce fel de infrastructură se pune la punct, cum se face publicitate începerii proiectului și multe altele. Cum se începe un proiect cu dreptul înainte se dezbate în capitolul următor .